Câştigător a 4 premii Oscar (în 1971, 1989 pentru filmul Bird, 1993 pentru Unforgiven şi 2005 pentru Million Dollar Baby) şi a alte peste 100 de premii, Clint Eastwood iese la rampă cu o altă producţie demnă de vizionat (chiar dacă nu a câştigat vreun premiu important până acum) după fenomenalul Gran Torino (păcat că nu a fost băgat prea mult în seamă), J. Edgar. Totuşi este un alt gen de film faţă de producţiile marca Clint Eastwood, unde totul atingea un punct emoţional maxim (asta era şi scopul de cele mai multe ori). Aici ia toate piesele de şah, le aşează pe tablă şi le lasă să joace singure.

Filmul spune povestea lui J. Edgar Hoover, cel ce a fost faţa justiţiei din America timp de aproape 50 de ani. Era temut şi admirat, ocărât şi veneral, în acelaşi timp de foarte mulţi oameni. A rezistat schimbării a 8 preşedinţi şi desfăşurării a 3 războaie, dar, în spatele uşilor închise, a deţinut secrete, care i-ar fi distrus imaginea, cariera şi chiar viaţa. Acţiunea fluctuează între trecut şi viitor, arătând lumii întregi evenimentele majore şi oamenii ce au fost influenţaţi de deciziile şefului FBI. Chiar dacă mulţi poate nu vor fi de acord cu viziunea care o are Clint Eastwood (şi implicit filmul) despre J. Edgar Hoover, eu zic că în orice poveste este un sâmbure de adevăr.

Îmi place Leonardo DiCaprio ca actor. A avut câteva prestaţii care mi-au demonstrat că este un mare actor (cum ar fi Titanic din 1997 pe care sunt sigur că toată lumea l-a văzut, Blood Diamond din 2006 mi-a atras iarăşi atenţia şi cele două producţii în care a jucat în 2010, Inception şi Shutter Island), chiar dacă nu a câştigat vreun Oscar sau Glob de Aur (totuşi mai are timp destul). În J. Edgar a exagerat parcă un pic. A vrut atât de mult să iasă bine, să câştige mult aşteptatul Oscar încât cred că a fost un pic prea mult. Armie Hammer, în rolul lui Clyde Tolson, a reuşit să aibă o prestaţie extraordinară (după cea din 2010 din The Social Network), reuşind să colaboreze foarte bine cu DiCaprio. Sper şi cred că îi vom mai vedea pe cei doi lucrând împreună şi în alte producţii cinematografice.

Cu siguranţă este un film ce trebuie văzut. Acum depinde de starea fiecăruia, de preferinţele cinematografice, de voi în principiu dacă vreţi să-l urmăriţi la cinema sau nu. Trebuie să laud costumele şi machiajul care au fost extraordinare. Clint Eastwood cred că a fost alegerea cea mai bună pentru a fi regizorul acestui film şi cred că orice altcineva nu ar fi reuşit să facă o treabă mai bună. Eastwood face parte dintr-o generaţie în care dacă vrei să demonstrezi ceva trebuie să ai curaj, să ai tupeu şi să fii mândru de rezultat indiferent dacă este bun sau rău. Şi ce contează la final cel mai mult este respectul (pentru film, pentru oamenii care au ajutat la producerea lui, pentru poveste, pentru tot).

Notă autor: 7/10

Comentarii:

Dă LIKE pe pagina de Facebook MTrailer ca să primeşti în news feed-ul tău personalizat cele mai noi trailere, ultimele ştiri despre actorii şi filmele tale preferate, recenzii şi multe altele!

Trimite şi altora!